Vrei să primești articolele pe mail? Abonează-te la newsletter-ul Sport Advisor!

Majoritatea actorilor din lumea sportului consideră comunicarea importantă doar în contextul promovării, al marketingului, al interacțiunii cu fanii pe social media ș.a.m.d., însă lucrurile nu stau tocmai așa.

Să ne închipuim o zi din viața unui manager de club sportiv, fie el privat sau de stat (vezi aici mai multe despre subiect). Hai să ne închipuim câteva activități pe care managerul nostru trebuie să le ducă la bun sfârșit:

• că tot e început de an, trebuiesc făcute evaluările anuale ale angajaților pentru a fi prezentate Consiliului Director;
• la ora 11 este fixată întâlnirea cu antrenorii, pentru planificarea celei de-a doua jumătăți a sezonului;
• peste două ore este întâlnirea cu echipa de marketing, pentru a discuta planul de promovare pentru noul an, dar și pentru evaluarea stadiului rapoartelor de marketing pentru anul nou încheiat;
• tot astăzi trebuie trimisă propunerea de sponsorizare către compania cu care s-au început discuțiile în urmă cu câteva luni;
• trebuie pregătit bugetul pe noul an, pentru a fi supus dezbaterii în Consiliul Director;
• trebuie prezentate noile transferuri din inter sezon în conferința de presă;
• trebuie comunicat șoferului traseul de preluare a echipei oaspete cu care ne vom înfrunta peste două zile în campionat;
• trebuie pregătită renegocierea contractului cu firma de catering și cu cea de echipament sportiv;
• trebuie discutat cu angajatul de la întreținere, care dorește să demisioneze.

Credeți-ne pe cuvânt, managerului oricărui club relevant din sportul românesc are acest gen de agendă zilnic! Toate, dar absolut toate activitățile presupun, ați ghicit, același ingredient: COMUNICARE. Însă, în mod evident, aceste activități diferă foarte mult și, în cele ce urmează, vom afla de ce.

Comunicare este atunci când managerul elaborează un document de evaluare a unui angajat, discuțiile cu antrenorii sau echipa de marketing sunt tot comunicare, email-ul trimis către potențialul sponsor sau redactarea unui contract sunt de asemenea comunicări, la fel cum sunt prezentările unui buget, conferințele de presă sau discuțiile private cu angajații!

Diferențele majore de abordare a activităților provin din diferențele între tipurile de comunicare. Pe lângă rolul social, reținem, așadar, ca extrem de important rolul funcțional al comunicării, acela de a rezolva efectiv probleme. Până să ajungem, însă, la tipurile de comunicare, haideți să mai pictăm puțin la tabloul general.

O fotografie „din avion” a comunicării ne relevă trei mari componente ale comunicării: audiența, scopul și constrângerile pe care le avem atunci când vrem să comunicăm. Le discutăm pe rând în cele ce urmează.

Ca un prim postulat, luăm act de faptul că nu există comunicare fără audiență! Există minim două persoane implicate în orice comunicare: EMIȚĂTORUL (comunicatorul) și RECEPTORUL (audiența). Atunci când audiența nu este clar indentificată, nu vor exista rezultatele scontate și se va da vina „pe ei”:

Ăștia nu înțeleg, domnule, ce le zicem!

Așadar, AUDIENȚA trebuie cât mai clar identificată, feliată, indiferent de comunicarea ce trebuie făcută.

Aplicat în sport, putem identifica mai multe posibile audiențe, fiecare cu trăsături specifice:

• audiența generală
  • Este alcătuită din oameni din afara „sferei”, care interacționează de plăcere cu sportul, nu se pricep prea bine la detaliile sportului, nu sunt ceea ce se poate numi „audiență captivă”.
• audiența expert
  • Este alcătuită din oameni cu expertiză în domeniu sau pasionați, practicanți sau foști practicanți, consumatori de sport, care caută informații noi, evaluează mereu conținutul transmis pentru a-și extinde cunoștințele; pe scurt, „fanii” sau „audiența captivă”.
• managerii/persoanele care iau decizii
  • Este alcătuită din directori, patroni, reprezentanți ai acestora, conducători de diverse unități cu care clubul interacționează.
• audiența tehnică
  • Este alcătuită dintr-o suită întreagă de specialiști în varii domenii, care își aduc aportul la bunul mers al lucrurilor, de la șoferi la fotografi, de la operatori video la medici etc.

Majoritatea audiențelor se încadrează într-o singură categorie, însă există situații în care ele pot avea caracteristicile a două sau chiar mai multe categorii. Ca să aflăm exact cum să procedăm, ne vom folosi de cea de-a doua componentă a comunicării. Este vorba, ați ghicit, de SCOPUL comunicării.

Rolul scopului comunicării este de a ne stabili cât se poate de clar ce ne dorim să obținem prin fiecare comunicare pe care o facem, și asta ÎNAINTE de a ne apuca efectiv să comunicăm!

Există mai multe tipuri de comunicare, fiecare servind unui scop diferit. Am stabilit deja: comunicarea aproape întotdeauna rezolvă ceva. De aceea putem să ne închipuim comunicarea drept o conexiune între unde suntem acum, situația de acum și unde vrem să ajungem (scopul), cum vrem să stea lucrurile atunci când considerăm „rezolvată” problema cu care ne confruntăm.

Bineînțeles, distanța dintre aceste două lucruri contează. Dacă ea este foarte mică, atunci comunicarea poate fi scurtă, lipsită de complexitate, nesofisticată. De pildă, dacă vrem să informăm pe cineva că s-a schimbat ora unei ședințe, nu avem nevoie de o scrisoare cu descrierea companiei, cu un mic CV al nostru în ea și cu prezentarea obiectivelor, misiunii și viziunii firmei, e destul un mesaj pe grupul de WhatsApp sau un SMS. Însă lucrurile sunt complet diferite dacă ne dorim să convingem o companie mare să ni se alăture ca sponsor!

Orice comunicare, din punct de vedere al scopului, poate fi încadrată într-unul din următoarele 4 tipuri:

• persuasivă
  • Convinge receptorul să acționeze, să simtă sau să gândească altfel decât o face în momentul actual; arată CUM AR PUTEA FI lucrurile și, de regulă, este folosită pentru a rezolva probleme. Face parte din bagajul managerilor, al persoanelor care iau deciziile în general.
• de expunere
  • Conectează fapte, descrie situații fără analize suplimentare, arată CUM SUNT LUCRURILE. Este folosită de regulă pentru a transfera cunoștințe.
•  narativă
  • Spune o poveste, o cronologie de evenimente care redau CUM S-A AJUNS AICI. Este folosită pentru a explica istoria unei situații, pentru a povesti derularea evenimentelor.
• descriptivă
  • Prezintă în detaliu imaginea unui obiect sau fenomen sau eveniment, explică, de fapt, CUM ARATĂ LUCRURILE. Este folosită pentru a prezenta detalii care ajută audiența să își imagineze realitatea/ evenimentele, pune lucrurile în context, astfel încât audiența să înțeleagă amploarea, impactul.

Fiecare dintre aceste tipuri de comunicare poate fi folosit pentru o mulțime de situații și e importantă alegerea tipului de comunicare atunci când ne știm scopul. De exemplu, vrei o mărire de salariu: în loc să te gândești că scopul comunicării tale cu șeful este „să obțin o mărire de salariu”, mai bine ar fi să îți propui „să îl conving pe șeful meu că merit o mărire de salariu”. Această abordare te face să vezi lucrurile într-o altă perspectivă și să le organizezi altfel.

Asadar, e extrem de important ca înainte de orice comunicare să stabilim AUDIENȚA și SCOPUL comunicării, pentru a fi convinși că alegem corect tipul de comunicare.

În ultimul rând, dar nu lipsite de importanță sunt constrângerile pe care fiecare tip de comunicare sau audiență ni le impune. Practic, toate lucrurile care ne influențează într-un moment dat comunicarea se pot numi CONSTRÂNGERI și ele pot fi cauzate în general de patru categorii:

• distribuirea mesajului
  • Mediul în care facem comunicarea, ce canal de comunicare folosim poate să influențeze tipul și forma comunicării. Putem avea comunicare în scris (un raport, un manual de utilizare, un articol de ziar etc.), vizuală (prin figuri, desene, grafice), digitală (conținutul livrat pe un ecran – email, pagină web, blog, sms etc.) sau orală. În practică, ele se întrepătrund, putem avea manuale de utilizare digitale sau mesaje vocale ascultate pe laptop, dar este important să știm mediul în care va fi consumat mesajul nostru.
• genul comunicării
  • În funcție de tipul de comunicare, avem anumite constrângeri; o ofertă are o structură tipică – contextul, definirea problemei, soluția și îndemnul la acțiune. La fel, un contract are părțile implicate, scopul contractului, termenii derulării lui ș.a.m.d. Adresele au o dată, un destinatar instituțional, o persoană în atenția căreia trimitem comunicarea, un subiect, un conținut și exemplele pot continua.
• timpul
  • Comunicarea este influențată atât de timpul pe care îl avem noi la dispoziție pentru a dezvolta comunicarea, cât și de timpul pe care îl are receptorul pentru a-l consuma! Într-o prezentare la o conferință unde avem alocate 15 minute, trebuie să construim oferta firmei noastre într-un anume fel. Pe când, dacă vrem să profităm că suntem în lift cu patronul companiei pe care vrem să îl convingem să ne devină parteneri, timpul avut la dispoziție este de ordinul a 1-2 minute.
• locul unde audiența va consuma comunicarea
  • Dacă trimitem un pdf pe WhatsApp, putem să îl facem de 300 de pagini cu nenumărate texte și imagini sau îl reducem la minim, scriem cu font mare și citeț? Sau dacă mesajul nostru cuprinde scheme de antrenament pentru antrenor, atunci ne asigurăm că tiparul are contrast bun, schemele sunt mari, vizibile și clare.

Aceste concepte sunt general valabile în orice domeniu, însă încercăm un mic ghid de aplicare a lor în domeniul sportiv, în cazul unui club sportiv.

• Sportivi
  • Trebuie antrenați pentru a deveni mai buni și a funcționa ca o echipă. Ei se așteaptă să primească informații și indicații care să îi ajute să devină mai buni, să crească în valoare, informații care să fie prezentate într-un mod clar, care să arate direcția de dezvoltare și pașii de urmat. Comunicarea trebuie să fie motivatoare, deci pozitivă. Ca audiență, sunt experți.
• Angajați
  • Aici vorbim despre antrenori, staff administrativ, management, marketing, vânzători de bilete, șoferi, orice funcție din cadrul clubului. Ei primesc informațiile despre ce trebuie să facă pentru ca organizația să funcționeze. În funcție de poziție, avem toate cele cinci tipuri de audiențe, așadar comunicarea va fi ajustată în funcție de aceasta.
• Clienți
  • Audiența este reprezentată în acest caz fie de fani, fie de cumpărători. Fanii sunt cei atașați deja; cumpărători pot fi, de exemplu, părinții care își aduc copiii la sport. De regulă, aici avem audiență captivă, formată din cei clasificați drept experți – fanii sau audiență generală (părinții).
• Presa
  • Jurnaliștii intermediază comunicărea către audiența generală (în cazul cluburilor mai mici, aceasta se întâmplă mult mai rar, pentru că acestea nu obișnuiesc să organizeze conferințe de presă sau să emită comunicate de presă). Sunt experți, iar relația cu ei trebuie cultivată cu multă grijă (însă vom discuta într-un alt articol despre acest aspect).
• Sponsorii
  • Sunt fie companii care deja ne sunt parteneri, fie cei pe care dorim să îi convingem să ni se alăture. În acest caz vorbim despre manageri, oameni care iau decizii, care se așteaptă să le descriem cât mai clar care sunt beneficiile sau rezultatele colaborării cu ei.

Tipul de comunicare trebuie să fie adaptat, așadar, la audiență și la scopul comunicării, ținând cont de eventualele constrângeri avute.